Blogul in paragina
Written by Pavel on 2010/02/09 – 09:48 -Azi nimic pe blog. Dar lasati un comm, vorba haifavistilor 
| Posted in » Alo, colega?
Written by Pavel on 2010/02/08 – 09:08 -Din nou vă vin în întâmpinare cu amintirile copilăriei mele. O copilărie nu foarte tehnologizată. Din fericire, una în care tema era temă, joaca afară cu ceilalţi puştani era joacă nu glumă şi somnul era somn. Cu un pic de desene pe la 2 după-amiaza şi la PRO TV în sfârşitul săptămânii.
Dar vremurile s-au schimbat, au trecut vremurile alea (şi nu-s aşa îndepărtate) şi modernismul a venit în avalanşă peste noi şi tehnologia a luat faţa multor alte lucruri ce se cred învechite, dar dacă se redescoperă vor fi mult prea interesante. Garantat!
No, dacă vremea trece, copii din urmă vin şi tehnologia peste ei dă. Iar copilăria mea cu a celor din ziua de azi e mare diferenţă. Diferenţe uriaşe. Dacă eu mă certam cu fratele care să facă temele primul pentru a fi ajutat de sora mai mare, acum ce fac nepoţii? Ce fac? A, da, refuză ajutorul părinţilor pentru… pentru a suna un coleg. Eu am rămas cam chiorâş, sincer. Copchilul urlă la mamă să nu se bage în temele lui, ca mai apoi să ia telefonul şi să sune să se consulte cu un coleg. Aşa s-a înţeles modernismul în România, aşa se foloseşte.
Dar hai să văd şi partea bună a acestui mare rău. Se poate zice că se dezvoltă simţul colegialităţii, spiritul muncii în echipă, dar de ce nu merge un coleg la celălalt pentru a rezolva temele?
Păi, dacă există tehnologie, pentru ce mai e necesară deplasarea la unul sau la altul? Stai mamă acasă şi sună, doar ai minute!
Breaking news
Written by Pavel on 2010/02/07 – 00:06 -Televiziunile au ajuns să mintă în cel mai macabru hal. Am scris despre exclusivitatea de pe messenger. Am scris ce ştiam şi nu am accentuat nimic.Însă mă uitam şi la A3 şi oamenii de acolo au exagerat până peste măsura bunului-simţ.
Bre, cum e posibil să anunţi că e un mort dacă nici măcar nu ştiţi unde a avut loc explozia? Şi de ce zic că nu ştiau? Pentru că o suna pe una şi o întreabă dacă e bloc sau casă şi fata zice că nu ştie, că nu a ajuns încă la faţa locului. Şi de ce dracului pe banda aia de “senzaţional” stipulează că e un mort? Şi pe lângă un mort şi 15 case grav avariate.
Păi e simplu, pentru a exista senzaţionalul, pentru ca lumea să stea cu ochii pe ei, pentru a se lăuda cu audinţele lor. Audienţe false.
Şi apoi la A3 intră nu ştiu cine de prin Cluj, cineva de la ISU dacă am reţinut bine, şi zice că sunt doar 3 răniţi uşor şi barul avariat serios, distrus. Şi într-adevăr multe case avariate.
Dar ce, credeţi că prezentatoarea s-a lăsat şi nu a încercat să agraveze situaţia? Ba da. Deşi omul a explicat foarte clar că nu sunt decât 3 peroane uşor accidentate, prezentatoare vine cu o întrebare idioată: “Sunteţi sigur că nu există persoane pe sub dărămături?”
Fetiţo, omul avea să ascundă o posibilă victimă? De ce dracului trebuie să pui o întrebare la care răspunsul era deja dat? Omul de la ISU îi răspunde fătucii: “Tocmai am zis că nu sunt decât 3 persoane uşor accidentate.”
Cu ce rămân după faza asta? Televiziunea e cel mai mare căcat mediatic, profesionalismul a dispărut. Dacă şi o situaţie dramatică, care se termină cu un oarecare bine, televiziunea vine cu o accentuată situaţie gravă, dar ireală, mă face să nu mai cred nimic din ceea ce ei prezintă. Şi probabil că multă lume se va deştepta şi vor închide televizorul la astfel de scene imaginare.
Blogurile să trăiască!
O săptămână naşpa
Written by Pavel on 2010/02/06 – 08:53 -Naşpa de tot. M-am avântat în declaraţii dure. Nu că mi-ar părea rău, deloc, poate s-a înţeles ceva din ceea ce voiam eu să zic. Dar m-am convins singur. Trebuie să mă liniştesc. Nu ăsta sunt eu. Nu sunt omul nervos din săptămâna asta.
Probabil mini-stresul “stresiunii”, probabil chiar şi şmechereala unor bloggeri, probabil că şi creierul meu care nu a funcţionat aşa cum trebuie, probabil multe. Însă nu se poate aşa. Promit că mă liniştesc şi că voi fi iar acel glumeţ şi în acelaşi timp ironic cu un pic de spirit critic aşa cum v-am obişnuit.
Nu mai răspund atacurilor, nu mă mai interesează ce face unu şi celălalt. Nu mă mai interesează cine de la cine copie, nu mă mai interesează atacul asupra spamărului din mine. Voi scrie doar ce trebuie scris şi atât. Mă liniştesc. Am zis.
Şi pentru că vine vacanţa, şi pentru că nu stau în Iaşi, mă duc să-mi văd nepoata, şi blogul s-ar putea să rămână în paragină. Nu, nu dau cu copy-paste doar de dragul de a umple o zi. O săptămână fără mine nu mai moare nimeni. Poate doar fetele 
Şi totuşi voi încerca să scriu de la ţară. Dar nu promit. Dar voi încerca…
Că poa se gândeşte şi careva la mine să mă propună spre canonizare. Dacă-i nevoie scriu şi un Luceafăr. Orice.
Exclusivitatea prin messenger
Written by Pavel on 2010/02/06 – 01:17 -No, vorbeam cu Oana. Despre chestii mai vorbeam. Poze fata îmi trimitea. Şi vorbeam, aşa ca să nu tacem. Şi se opreşte. Nimic fata nu mai zicea.
După 2 minute: “S-o auzit o bubuitura ca mi s-o clatinat geamurile!”
“Nici lumină pe stradă nu e. Revine după 20 de secunde!”
Eu: “Accident…”
Ea: “Ce accident, mă, să bubuie aşa?”
Curiozitatea mă omoară, dar ce , fată greu răspunde. Probleme din alea de frică, momente de panică sau nu, clar e că revine şi zice că s-ar putea să fie un bloc explodat, bine un apartament. Sau o casă.
Deci, internetul e genial. Aflu ştirile înaintea realităţii şi a antenelor. Exclusivitatea a fost la mine, nu ştiu de ce se laudă ei.
No, lăsând gluma la o parte, e bine totuşi că nu fu rănit grav nimeni. Casele se mai repară, geamurile se înlocuiesc. Ţeava de gaz e şi ea uşor de înlocuit. Toate astea în Cluj.
O seară, mai bine zis noapte, de jurnalist had-hoc.
