M-am trezit în torente. Nu ale Siretului, ci ale norilor. Un fel de ploaie pe care eu o ador. Din aia de toarnă cu găleata. Și cu butoiul probabil.
Apoi a m-am trezit cu un alt torent. Bine, mai mult un virus ce a troienit un pic pe blog. Bacilu și cu Neamțu făcând să fie bine ca eu acum să pot scrie nimic concret și serios pe blog.
Iar pentru că a fulgerat și a tunat ca într-o vară adevărată, și pentru că a mai și turnat cu cisterna de se auzea tabla pe casă de parcă ar fi fost bătută cu ciocanul, vă pun să ascultați una bucată melodie veche și de moment…
Bre, ăștia de la țară pe cât sunt de credincioși (ăia bătrâni), pe atât de păcătoși sunt.
Stăteam eu de vorbă cu un văr. La o bere, mai spărgeam niște semințe, un pic despre politică, un pic de munca de aici și din străinătate. La umbră totul parcă decurge altfel.
Și vine o don’șoară foarte bucuroasă ea că a găsit nu știu ce floare. Merge la bunica, care are undeva pe la 70 de ani, și o întreabă: Mamaie, asta nu-i floarea rușinii? Imediat mi-am întors capul și am întrebat eu foarte curios: Ce?
Apoi începe discursul băsescian și foarte convingător (ar fi crezut bunica) despre această floare: Da măi, asta-i floarea rușinii. Când eram eu ca voi floarea asta era toată roșie, doar un cerc pe margine era cu flori albe. Partea roșie înseamnă rușinea în lume, partea albă nerușinarea.
-Și acum, unde e roșul?
-Uite, o singură floricică a mai rămas roșie. Una aici în mijloc. S-a dus mamă rușinea din lume, nu mai este deloc.
Și apoi ce credeți că a urmat să zică? V-ați prins cu siguranță.
-Uită-te și tu în drum să vezi cum umblă fetele azi, merg la biserică în buricul gol și cu fuste de o palmă. Acum trăiește lumea fără să se cunune, fac copii și abia apoi dacă se mai căsătoresc…
Normal că a mai zis cum era pe vremea ei, cum că era rușine să ieși cu un băiat să te vadă lumea, chestii din astea anti-moderniste. Mno, femeia o fi având și ea dreptatea ei. Dar lucru cel mai interesant e acea floare a rușinii, de care aud pentru prima dată.
Are dreptate mamaia, era odată floarea aia roșie și acum, că s-a dus rușinea de pe Pământ, a devenit albă?
Am o rablă de telefon ce trebuie ținută tot timpul la încărcat. De ceva timp nu mai vrea nici să vibreze, pentru că numai pe vibrații îl țineam, și nu vă gândiți la prostii. Așa că am fost nevoit să-i activez și sunetul. Și m-am decis că tre să-l personalizez pentru că în casă sunt 3 Nokia și toate aveau melodiile specifice. Și îmi amintesc, râzând și acum, cum i-a sunat telefonul fratelui si mama crezând că sună al ei răspunde probabil fantomelor. Bine, e normal să nu-i răspundă nimeni din telefon.
Așa, revin la personalizarea telefonului. Când se mai gândește să mă sune cineva, recunosc, rar lucru, îmi răsună cântecul ăsta. Și pentru că mă înveselește, îl las să mai cânte, chiar dacă de multe ori aștept prea mult. A doua oară când sună și răspund: Nu am auzit telefonul.
La mesaje pornește altă melodie. Iar pentru că aia e o melodie de ascultat, adică din aia de suflet, adică din aia ce mă face pe mine romantic (ptiu), o las să cânte de multe ori toată. Mesaje vin mai des, Cosmote este darnic cu mine și mă bucură destul de des, trimițându-mi sms-uri cum că: Plus 200 de minute dacă… tralalalala.
Deci, mi-s obișnuit ca atunci când vine un mesaj să ascult melodia. Problema e că aceiași melodie o programez în winamp cam des. Adicătelea de câteva ori pe zi, bine, de câteva ori pe oră, bine, de multe ori pe repeat.
Era pe repeat. Începe să cânte. Și deodată o aud din două părți aproape simultan. Și din căști și… De unde se mai aude? Mă ridic să aud dacă a pornit fratele sistemul, combina muzicală sau ce denumire o avea. Nu e. Dau să mă pun pe scaun la loc și tot se aude. Las capul în jos și văd măgăoaia de telefon cum cântă de la pământ. Dură căzătură o fi suporat săracul. A câta oare?
Și încă un lucru amuzant e atunci când începe să cânte la pc melodia neprogramată și eu sar de fund (politicos) în sus să văd ce mesaj am mai primit. Niciunul, cântă beleaua în căști.
Așa-i că și vouă vă sună cunoscut toate aceste lucruri? Poate că da, dar eu le-am și povestit.
Nu e zi lăsată de la Dumnezeu (vorbă veche) să nu se ia curentul de cel puțin 5 ori, deși cred că se ia de 10, dar zic 5 să nu pară o cifră exagerată, pe zi. Nu poți face tu un lucru până la capăt, nu pot scrie un articol întreg că vine momentul enervant a-l sistării curentului electric.
Se ia o secundă și revine. Dar e de ajuns ca să poată ardă vreun frigider, televizor, calculator. Cât pot să mai reziste și săracele aparate electronice? Îi va despăgubi careva pe cei afectați de căderea desă de curent? Nu cred. Nu anunță că ar fi vreun defect, nu strigă popa în biserică, nu vine nici primarul să anunțe că sunt probleme, pur și simplu mă trezesc că stau ca un nebun și mă uit fix la un ecran negru. Zecile de culori dispar ca prin minune din fața ochilor mei pentru că asta pare a fi dorința celor de la e-on.
Azi, de dimineață am stat mai bine de o oră fără curent. Și până acum, 12:08, s-a mai luat de vreo 3 ori. Să înțeleg că vor ușor ușor să ne învețe ca pe timpul dezgropatului…
No, uite, iar s-a luat. Mă opresc aici cu scrisul că e jale, îmi pun nervii la încercare degeaba.
Iar ca scuză, nu accept creșterea de consum, nu știu cine naiba are în sat aer condiționat ca să nu reziste rețeaua.
Oricum, mulțumim e-on pentru serviciile de înaltă calitate oferite. Peste standardul european.
Iulie 26, 2010 
Posted in muzica 
1 Comment » 
content rss
au zis