Bate vântu
Duminica, Februarie 28th, 2010Bate vântu’ dintr-o parte,
Primăvara-i aici, iarna-i aproape.
Vara se lasă aşteptată,
Toamna-i îndepartată.
Plictiseala m-a doborât pe aşteptate
Şi pun să mă uit la un film aparte…
Totuşi, mai doriţi ceva?
Scrieri de om
Bate vântu’ dintr-o parte,
Primăvara-i aici, iarna-i aproape.
Vara se lasă aşteptată,
Toamna-i îndepartată.
Plictiseala m-a doborât pe aşteptate
Şi pun să mă uit la un film aparte…
Totuşi, mai doriţi ceva?
Mulţi zic că un cocalar e un specimen ce ascultă manele. Aproape eronat. Cocalarul nu e obligatoriu manelist, e diferenţă ca de la Guţă la Enescu.
Ştiu că specia cocalarus homus tâmpitus e predominantă în zona manelarului, dar se extinde peste toate speciile ce se dedau unui cult muzicist. Bre, ăia de ascultă hip-hop se îndreaptă zdravăn de repede spre vârful clasamentului cocalarilor. Deci, mai toată strada e ocupată de băieţi de băieţi cu blugii largi fără curea, cu chiloţii la vedere, cu mânile în buzunar şi cu scula la înaintare. Nu, nu o scot din chiloţi, doar că poziţia corpului ondulatorie cam asta ar indica. Au ghiozdanul gol, dar exagerat de mare şi lăsat cât mai larg. Au ţigara în mână şi când şi-o bagă în gură îşi încrunţă buzele, apoi suflă fumul afară ca şi cum ar fi forţaţi de cineva să-l scotă.
Cocalarul rocker e mai rar, dar are pe urechi căşti cât urechile elefantului de mari, au faţa încruntată de zici că vrea să te rupă în două, mersul ăla ca de războinic neînfricat şi mâinile ţepene ca a unui paralizat.
Manelistul cocalar l-am explicat acu ceva vreme, aici.
Acum na, ori sunt eu prea conservator şi nu accept oamenii ce vor să iasă în evidenţă, ori sunt eu prea drastic şi mi se pare că tot ce văd nu e bun, ori nu sunt chiar eu un normal Ori ce ar fi, aştept momentul când voi vedea din nou mai multă lume normală pe stradă decât cocalarus homus tâmpitus.
Trăiască ţăranul pentru că el nu se îmbulzează ca orăşenii la deschiderea unui mall.
Probabil veţi zice să sunt un obsedat, dar nu ziceţi prostii, chiar sunt.
Bre, şi pe twitter şi pe blogurile unde a apărut clipul ăla cu deschiderea unui mall, am văzut afirmaţii de genu’ : “S-au îngrămădit ca ţăranii!” sau “Au aflat şi ţăranii şi au dat năvală” sau “Ce ţărani!”
No, acum explicaţi-mi şi mie, mall-ul s-a deschis la ţară? S-a deschis în fundul grădinii unui ţăran? A anuţat popa în biserică că de acum şi la sat există mall? Nu cred.
Bre, mă cac pe “malurile” voastre orăşeneşti. În malurile astea vezi fiţe, căceli, figuri. În malurile de la sat (cârciumi, sau cum vreţi să le spuneţi) vezi proşti, nebuni, beţivi, dar măcar îs naturali, nu se sparg în figuri. Aşa că, scoateţi cuvântul din vocabular, voi ăştia de la oraş ce vă îmbulziţi prin maluri, voi ăştia de aveţi nicheiuri, pumeti sau vitoane. Că ţăranu’ păstrează banu’ pentru zile negre şi îţi ia un Mike, un Punna, un dracu’ ştie ce, nu stă să-i ghiorăie maţele ca voi orăşenii şi doar să-şi ia ceva ce are o siglă celebră.
Şi ştiţi ce cred eu? Că vă simţiţi ruşinaţi de orăşenii voştrii, şi tocmai de asta folosiţi discriminatorul cuvânt, “ţăran”. Aşa-i ţăranilor?
Nu, nu sunt nervos, sunt foarte calm, însă am ţinut să mă descarc uşor, dar sigur. Că aşa-mi place mie, să mă descarc ca ţăranu’ în public.