Roboto-comunismul

Martie 2, 2010

Avansăm. Avansează tehnologia. Nu rămâne la stagiul de robotizare artificală a unor materii prime. Se va ajunge şi la robotizarea omului. Se va ajunge până la faza în care orice din corp poate fi recreat, dar nu ca ceva natural, ci ca parte a unui robot. Îţi schimbi mâinile, picioarele, absolut totul. Însă îţi va rămâne înfăţişarea de om şi sentimentele, simţirile, deşi în metale şi proteze eşti un robot.

Ei bine, poţi face orice, poţi ridica orice, poţi avea puteri nemăsurabile, însă nu poţi lăsa la voia întâmplării lucrurile pur omeneşti. Eşti un robot uman ce vei avea un şef roboto-comunist care îţi va îngrădi viaţa. Vei avea, să zic, 3 lucruri lumeşti pe care ai voie să le desăvârşeşti. Care ar fi astea?

No, nu sunt un mârlan şi să vă arunc pe voi în faţă, am şi eu 3 dorinţe ce vreau să le concretizez chiar şi atunci când voi fi un robot. Şi anume: sportul, fotbalul mai exact. Vreau şi nu voi lăsa pe nimeni să-mi ia plăcerea de a juca fotbal. Al doilea lucru? Bătăile inimii, sentimentele, plăcerea de a privi în jur, de a iubi, chiar. Şi poa atunci nu am să mai privesc piţipoance, sau vor exista şi specia piţiponco-robocop?

Nici cea din urmă dorinţă nu e materialistă. Materialismul într-o lume robotizată nu ştiu dacă va mai avea loc. Probabil că da, imaginaţia nu mi-a fugit încă din cele mai îndepărtate colţuri ale minţii încât să le eman acum. Şi ce anume vreau? Păi să am viaţa în mâinile mele. Atunci când vreau să trăiesc, să trăiesc, şi atunci când simt că vreau să iau o pauză, simţind că ruginesc, să o am. Bineînţeles, pentru că tocmai ce am zis că vom fi conduşi de un roboto-cumunist, nu mă pot încărca şi descărca chiar în toate momentele vieţii mele de robot. Nu vreau să devin un individ a viitorului program „Rabla” în varianta roboţilor, deci am să-i respect şi doleanţele prea-iubitului roboto-şef.

Dar voi, viitori roboţi ai omenirii, ce trăsături sau plăceri lumeşti doriţi să nu vă fie îngrădite de viitoarea  tehnologie?

Posted in de toate