Blogmeet, Iaşi, 25

Duminica, Ianuarie 31st, 2010

Deci, să încep cu mersul la blogmeet. Io mi-am confirmat statutul de aiurit, ca să nu zic mai rău, şi normal, cum deja preconizasem, nu am găsi localul. Degeaba se cheamă el Magnet, pe mine nu m-a atras. Şi m-am dus dracului în altă parte. Aproape de Magent, dar nu chiar acolo. LucicX mă instrui el, dar dacă eu nu înţelesei nu ajunsei unde tre. Totuşi taxiul mă lipiră de Magnet.

Acolo dădui peste un Magnet mai mic decât mă aşteptam şi peste muuultă lume. Prea multă pentru un singur Magnet. M-am pus lângă un Vlad Gîdea extrem, dar extrem de entuziast. Sufletul petrecerii. Şi nu numa’ la început. Mai toată seara. A cântat omul, a câtat şi iar a cântat. Ba chiar şi la microfon.

Apoi m-am mai sfătuit cu Ioana şi Bog, vorbe de astea casnice. De ale gurii, mâncare, bre. Ca mai apoi să-şi facă apariţa însăşi “Somulescu“. Omul ăsta e aiurit rău. Sau ăla de-i făcu tricoul să fie aiurit. Clar e că blogul lui a fost botezat. Da’ s-a îmbrăcat omu’ să nu vadă lumea noul lui blog. Cică e de viitor. Şi am tot stat de vorbă şi am tot stat şi iar am stat. Am râs cu el, cu Bog şi cu Răzvan şi cu mai mulţi.

Mai cu toţi am stat de vorbă. Şi deci a trecut. Şi apropo, Somulescule vezi că ai promis că vii la Roman. Mai există doritori de un blomeet în Roman?

Lista cu aproape toţi cei prezenţi şi poze se găsesc la Iulia, Bogdan şi Cipoc.

Relieful de pe faţă

Sambata, Ianuarie 30th, 2010

Faţa mea e un relief. De coşuri.

De când mă ştiu am avut coşuri pe faţă. Fără număr pentru mine. Şi nu le-am găsit leac. Nimic, chestii scumpe, creme mai ieftine, săpunuri. Nimic. Unele chiar aveau şi efecte adverse. Gen, atacuri.

De la simpla floare Aloe şi simplul săpun Dove  până la toate chestiile special concepte, Avon sau Clerasil, nimic nu a dat roade. Aşa că m-am dat bătut. Să stea acolo pe faţa mea cât vor. Chiar dacă m-am săturat de ele, până la urmă ale mele sunt. Ce să le fac? Păi stau cu ele pe faţă cât stau şi apoi mă bântuie dracu’ prin cap şi mă pune să le sparg. Ioi, durerea din momentul morţii lor e  insuportabilă uneori. La alea mari e crimă, zic.

Spre exemplu, pe barbă îmi iese regulat un Everest. Mare, durează câteva zile până se formează complet. Şi câteva zile până să se ducă. Dar nu oricum, ci tre spart. Şi ştiţi ce iese? Muuultă lavă, extrem de multă. Faza plăcută e că nu doare şi mă pot juca în voie. Ba chiar îmi place să văd cum iese şi iese şi iese şi nu se mai opreşte. Faza proastă e că rămân câteva zile cu sechele. Mari sechele de se cunoaşte de la depărtare. Câte o dată se mai învineţeşte şi sar ăştia cu întrebările pe mine: “Care ţi-a dat-o?” Întrebare generală.

Şi ca să vedeţi urmele lăsate ale unui coş mare, veniţi azi la blogmeetul din Iaşi, al 25-lea, şi vedeţi o mare pată roş pe faţa mea. Dacă nu va dispărea până atunci. Eu sper să dispară.

Una peste alta, un coş ce doare la spargere e unul din cele mai mari chinuri, dar coşul ce se sparge uşor, şi din care iese ceva consistent, e o plăcere mare. O satisfacţie a mea. L-am învins!

Blogmeet la Roman

Vineri, Ianuarie 8th, 2010

Prima mea vacanță de student. Știu că știți toți că vacanța e gata. Vine prima sesiune pentru care nu am pus deloc mâna să învăț. Sper să mă descurc. Să copii bine!

Dar nu asta voiam să vă anunț! Ci că duminică e un blogmeet la Roman. Duminica asta pe 10 ianuarie de la ora 18.

Date suplimentare la Hurri .

Iar eu nu promit că ajung. Luni începe facultatea, microbuze nu sunt la ore târzii, iar cu trenul nu m-aș risca să merg că nu m-am mai plimbat cu întârziatul de când aveam 9 ani.

Dar voi, ăștia de aveți cum să ajungeți să nu încercați să nu mergeți.

Despre Mine

Sunt Pavel, trait in Rotunda, momentan in Iasi pentru studentie cu blog pe romascani.ro Restul e pe blog. More

Want to subscribe?

 Subscribe in a reader Or, subscribe via email:
Enter your email address:  
Find entries :